6. Precizează, în două - trei enunţuri, o trăsătură a anticarului, identificată mai jos, şi mijlocul de caracterizare, ilustrându-l cu o secvență: „Avea o barbă cât toate zilele, cred că ar fi încăput un cuib de pitulice fire albe și negre foarte crețe, iar deasupra ochilor, sprâncenele erau ca st noastră. Din mijlocul bărbii apărea o gură mucalită, care-şi ţinea râsul prizo ochii străluceau de luminiţe cum rareori am văzut. ". ​.